În mândra Bucovină a Moldovei mai regăsim valori interpretative ale folclorului muzical, purtători de aură şi nestemate ale străvechilor noastre creaţii. Unul din grupul marilor rapsozi reprezentativi ai tradiţiei bucovinene este Constantin Sofian. Mult mai de seamă decât contribuţia unui profesionist, el poartă şi încheie cu sufletul său pur, vremea generaţiei de aur a acestor meleaguri binecuvântate, oralitatea folclorului muzical rădăuţean, inconfundabil prin originalitatea şi frumuseţea sa. Mesajul foarte autentic, fidelitatea şi puritatea spiritului popular rădăuţean sunt balsami binefăcători ai sufletului lui Constantin Sofian, prin arta sa muzicală, dar mai ales prin harul care l-a primit de Sus.

(Suceava, 13 iulie 2003 – George Sârbu)

Date biografice

[1]

S-a născut la data de 16 martie 1945, în comuna Bilca, fiind unicul copil al soţilor Axinte şi Ana Sofian. Încă din perioada copilăriei, Constantin Sofian participa la şezători, obiceiuri de Anul Nou, hore, botezuri, nunţi şi înmormântări, fiind atras de folclorul muzical. La vârsta de 5 ani, o chemare interioară l-a determinat să-şi confencţioneze un fluier dintr-o creangă de soc la care a învăţat să cânte. Prin aceasta, dorea să-l imite pe Gheorghe Corfus, un bătrân pasionat de muzică de la care a învăţat să cânte la acest instrument.

Între anii 1953-1960 a urmat cursurile Şcolii nr.1 din localitate. Încă din primii săi ani de şcoală, învăţătoarea sa, Codilinschi Măriuţa, remarcă pasiunea sa pentru muzică, desemnându-l ca dirijor al corului clasei. În fiecare an a fost prezent la serbările şcolare, cântând la fluier melodii populare caracteristice locului, acompaniind formaţiile de dansuri populare ale elevilor, grupuri de colindători, solişti vocali, pluguşorul şi alte cete de teatru popular. Învăţătorii Constantin şi Despina Cârdei i-au valorificat talentul muzical solicitându-l în activităţile formaţiilor şcolii şi ale Căminului Cultural, prezentând spectacole în Bilca, Straja, Putna, Gălăneşti, Vicovu de Sus, Vicovu de Jos.

Mama sa, Ana Sofian, care a făcut parte dintr-o renumită formaţie de femei,[2] împreună cu solista acestei formaţii, Anghelina Savu, şi membrii tarafului „Bujorul”,Vasile Mucea-vioară, Pamfil Mucea-acordeon, Roman Pamfil-tobă, Fusa Savin-acordeon, au fost persoanele care l-au influenţat cel mai mult pe Constantin Sofian, acesta preluând şi interpretând fidel melodii de joc, doine, hore, cântece de jale, cântece de cătănie.

Din anul 1962 este elev al Liceului Teoretic nr.2 din Rădăuţi[3] absolvind în anul 1966, an în care se şi angajează ca pedagog în cadrul aceluiaşi liceu. Odată cu intrarea sa la liceu, Constantin Sofian era cunoscut deja ca un instrumentist (fluieraş) din partea locului, fiind solicitat să cânte împreună cu toate formaţiile instrumentale existente. Sursa principală de îmbogăţire a repertoriului lui Constantin Sofian au constituit-o bogăţia folclorului muzical local, diversitatea obiceiurilor, precum şi a datinilor specifice. Avea un repertoriu bogat, original, o intepretare artistică personală, o multitudine de trăiri pe care doar satul cu spiritualitatea sa specifică o poate insufla.

A început să activeze în formaţiile artistice ale şcolii, concomitent cu activitatea şcolară, fiind factorul esenţial al acestora, prezentând spectacole într-o concurenţă cu celelalte şcoli din oraş. În anul 1964 a participat la faza naţională a Concursului Naţional al elevilor şi şcolarilor, care s-a desfăşurat la Bucureşti în sala ansamblului artistic “Rapsodia Română”, obţinând locul III. [4]

După absolvirea liceului, a înfiinţat un ansamblu artistic alcătuit din taraf, solişti vocali (Laura Lavric), solişti instrumentişti (Constantin Sofian-fluier, Doru Fărcaş-vioară) şi dansuri populare. După mai multe spectacole, acest ansamblu a devenit cunoscut şi apreciat pentru calitatea repertoriului şi interpretării.

Tot în perioada 1966-1968 a devenit membru al orchestrei de muzică a Casei de Cultură din Rădăuţi cu care a participat la evenimente locale şi naţionale de mare anvergură, cum a fost serbarea de la Putna din anul 1966, dedicată împlinirii a 500 de ani de la construirea mănăstirii Putna. A întâlnit la Rădăuţi mari personalităţi ale muzicii româneşti: compozitori, dirijori (Hari Brauner, Tiberiu Alexandru, George Sbârcea). Începe să susţină probe instrumentale pentru viitoare înregistrări audio.

În decembrie 1967, a participat la faza finală a celui de-al VIII-lea concurs al formaţiilor de amatori. Concursul a avut loc la Bacău, Constantin Sofian reuşind sa obţină premiul I si titlul Laureat.[5]

Între 1968 şi 1970 este angajat al Clubului Sindicatelor din Rădăuţi, într-o perioadă de diversificare a repertoriului, acesta abordând un număr mai mare de instrumente: tilincă, cimpoi, nai, ocarină şi fluier mare.

Primele înregistrări au contribuit la afirmarea sa în domeniul artistic, acestea fiind realizate în Studiourile Radiodifuziunii Române. Analizând materialele de la Rădăuţi, comisia de specialitate a aprobat şi programat în ianuarie 1968 imprimarea unui număr de opt piese interpretate la fluier şi tilincă cu orchestra Radiodifiziunii Române sub îndrumarea dirijorilor Radu Voinescu şi Victor Predescu.

Pentru Constantin Sofian a urmat o perioadă foarte bogată în domeniul cultural-artistic, o perioadă în care a devenit un interpret recunoscut pe plan local şi naţional, prin intermediul emisiunilor de folclor şi prin diverse concursuri zonale şi naţionale. Participă la Concursul Republican Muzical-Coregrafic, faza pe Rădăuţi, interpretând la caval şi fluier.[6]

Factorii responsabili ai vremii, instituţiile de specialitate (Centrul de Îndrumare al Creaţiei Populare) au hotărât sa-l nominalizeze pentru a reprezenta folclorul românesc în afara graniţelor ţării, date fiind performanţele artistice dobândite în interpretarea autentică a folclorului muzical-instrumental din zona folclorică Rădăuţi-Bucovina, precum şi varietatea repertoriului şi gama largă de intrumente populare abordate de catre acesta. În 1969 a participat cu Ansamblul Hora al entrului de Îndrumare al Creaţiei Populare la festivaluri de folclor organizate în Cehoslovacia şi Polonia, urmând ca în 1970 să continue cu spectacole şi concursuri locale şi zonale. La festivalului de folclor “Cântă de răsună lunca” de la Tecuci, obţine locul I. În iulie a participat ca interpret şi conducător al formaţiilor de amatori din Pârteştii de Jos şi Bilca, împreună cu Ansamblul Arcanul al Universităţii „Ştefan cel Mare” din Suceava, la festivalul de folclor al studenţilor de la Scopje, Iugoslavia. În august a facut parte din Ansamblul Hora la festivalul interjudeţean de la Prislop.

În august 1970, participă cu succes la un concurs ce a marcat o nouă etapă în cariera şi viaţa sa: ocuparea unui post de instrumentist profesionist. Este admis şi repartizat la Ansamblul Rapsozii Botoşanilor, însă la insistenţele maestrului coregraf, Aurelian Ciornei, devine membru al Ansamblului artistic de cântece şi dansuri Ciprian Porumbescu din Suceava. Imediat, urmează cu orchestra ansamblului, un turneu artistic în Israel.

Începând din toamna acestui an participă şi la toate schimburile culturale cu regiunea Cernăuţi din U.R.S.S. menţinând astfel, prin muzică, legătura cu românii de peste graniţă.

În 1971, participă la Festivalul şi Concursul Naţional Maria Tănase de la Craiova, unde obţine locul III, [7] impresionând prin măiestria interpretării, ţinuta artistică şi costumul popular specific zonei din care provine. Criticul de artă şi profesorul Constantin Palade scria într-o cronică a festivalului că

Pe locul III, suceveanul Constantin Sofian ne-a demonstrat că începând cu tilinca ( fluier fără găuri şi fără dop) şi terminând cu cavalul, posedă o virtuozitate „drăcească” cu care vrăjeşte cu cel mai exigent spectator. [8]

Continuă turneele în străinătate: iunie 1971 – Suedia cu Ansamblul artistic Hora, iulie 1975-Festivalul de folclor de pe Coasta de Azur (Chateau Gombert), în anul 1977 – Festivalul de Folclor din Olanda împreună cu Ansamblul artistic Hora.

Primul disc cu melodii interpretate la fluier l-a realizat în anul 1973, fiind acompaniat de orchestra Ansamblului artistic Ciprian Porumbescu din Suceava, iar în anul 1979 a urmat înregistrarea celui de-al doilea disc.

În 1974 se căsătoreşte cu Reveica Lazăr din Voitinel, învăţătoare de un profesionalism remarcabil la Colegiul Naţional “Mihai Eminescu” din Suceava şi, în anii ’90, inspector pentru învăţământul preşcolar în cadrul ISJ Suceava. Împreună vor avea un singur copil, Elena.

În perioada anilor 1982-1985 participă ca instrumentist la cursurile de dans organizate de Ministerul Culturii cu grupuri de cursanţi din Europa şi Statele Unite ale Americii. În urma acestor cursuri se înregistrează un material audio conţinând cele mai reprezentative dansuri din zona Bucovinei şi a Moldovei de Şes. Totodată, participă la imprimări audio alături de Mina Pâslaru, Anton Achiţei, Mariana Lungu, Laura Lavric, Sofia Vicoveanca, Ion Macovei, George Finiş.

În 1984 este solicitat de formaţia folclorică Cotnari din Iaşi pentru a participa la Festivalul Foclorului Mediteranean, ediţia a XVII-a de la Mursia, Spania. Televiziunea naţională spaniolă, care a televizat evenimentul, a rugat prezentatorii festivalului ca momentul susţinut de Constantin Sofian să fie reluat în întregime, dată fiind prestaţia sa impecabilă.

Din 1985 până în 1990 participă constant la turnee artistice în S.U.A. – New York şi Washington, alături de Margareta Clipa, Laura Lavric şi Irina Loghin. [9]

Începe din 1989 colaborarea cu o fundaţie culturală din Olanda, în scopul promovării elementelor de spectacol popular bucovinean.

Continuă să participe la spectacolele prezentate în ţară de Ansamblul artistic Ciprian Porumbescu, spectacole intitulate:

La izvor de neam şi cântec, Horă mândră din străbuni, Dupa datina străbună, Joc şi cântec românesc, Pe plaiurile mioriţei.

În anul 1993, obţine premiul al II-lea la Concursul Naţional al Ansamblurilor Folclorice de Profesionişti de la Baia Mare.

La încheierea carierei artistice, în 1995, primeşte din partea „celei de-a doua case ale sale”, Ansamblul artisticCiprian Porumbescu, Diploma de Onoare [10] pentru îndelungata activitate artistică desfăşurată. Ministerul Culturii şi Cultelor, prin Direcţia pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul cultural Suceava, îi conferă Diploma de Excelenţă pentru contribuţia adusă la dezvoltarea culturii bucovinene.

Se stinge din viaţă pe 16 septembrie 2008, la aproape 64 de ani. Moartea sa a surprins şi îndurerat pe toţi cei care l-au cunoscut şi i-au admirat inegalabilul talent.

Impactul activităţii sale

• A fost unul dintre cei mai mari instrumentişti ai zonei, recunoscut la nivel naţional prin numeroasele înregistrări audio şi video, şi la nivel internaţional prin numeroasele turnee efectuate;

• Singurul bilcan membru al Ansamblului artistic de cântece şi dansuri Ciprian Porumbescu din Suceava.