Localitatea Bilca, una dintre cele 98 de comune ale judeţului Suceava, este situată la limita de nord a judeţului Suceava şi a României, având municipiul Rădăuţi ca cel mai apropiat oraş de importanţă zonală1. De altfel, elementele care pot defini cel mai clar aşezarea comunei sunt graniţa cu Ucraina (aflată la 2-3 km distanţă, ca limită nordică) şi râul Suceava (care o desparte de comunele Gălăneşti şi Vicovu de Jos, ca limită sudică). În partea vestică se învecinează cu oraşul Vicovu de Sus iar la est cu localitatea Frătăuţii Noi.
Din punct de vedere morfo-structural, este o comună de tip răsfirat, cu formă liniară, având majoritatea caselor dispuse de-o parte şi de alta a drumului judeţean 178C care brăzdează localitatea de la un capăt la altul. În acest drum se opresc uliţele satului, destul de numeroase şi cu o lungime totală de aproape 60 km, care şerpuiesc neregulat atât spre ţarină cât şi spre lunca Sucevei.
Comuna Bilca are în componenţă doar un singur sat, cu acelaşi nume, o suprafaţă de 22,6 km², 10 km în lungime şi între 2 şi 4 km lăţime. Bilca este situată în depresiunea Rădăuţi, subdiviziune a Podişului Sucevei. Relieful zonei se încadrează în specificul zonelor subcarpatice, cu caracter piemontan: forme aproape plane, care coboară lin pe direcţia vest-est formând pante domoale. Specifice zonei sunt terasele formate de râul Suceava, afluenţii săi şi de numeroşii torenţi. Altitudinea medie a localităţii este în jurul valorii de 400 m, cu 20 m mai mult decât valea râului Suceava. 2
Din punct de vedere geologic, fundamentul Podişului Sucevei, ca de altfel al întregului podiş al Moldovei este cel mai vechi uscat al României, de vârstă proterozoică3 peste care s-au depus straturi succesive de roci.4 Ultimul strat depus este cel de origine torenţial-aluvionară. Acesta a determinat şi solul comunei, cu caracter steril dat fiind faptul că este constituit predominant din pietrişuri şi nisipuri.
Clima are un caracter continental. Masele de aer, prin marea lor mobilitate, generează variaţii neperiodice ale vremii.5 Influenţa baltică determină îngheţuri timpurii toamna şi târzii primăvara. Verile în general sunt călduroase însă masele atlantice umede pot trece deseori munţii mai joşi situaţi la vest, aducând cantităţi mari de precipitaţii, generatoare şi de inundaţii.6 Iernile sunt lungi, de 4-5 luni, mult influenţate de masele de aer polare sau siberiene, aducătoare de ger şi viscol provocat de crivăţ. Temperatura medie a anului este în jur de 7ºC iar cantitatea medie de precipitaţii de 775 mm, primăvara şi în prima parte a verii căzând cea mai mare cantitate de precipitaţii, deseori în regim de averse.7
Toate pâraiele localităţii aparţin bazinului hidrografic al râului Suceava. Lucrările hidrotehnice din anii ´80, care au condus la amenajarea hidrocentralei din capătul vestic al comunei, au determinat dispariţia câtorva pâraie,8 astfel încât, în prezent, numărul acestora este mic, doar 4: Bilca Mare, Bilca Mică, Valea Neagră şi Criva. Formaţiunea vegetală de bază este reprezentată de pădure, etajul fagului. Fiind aşezată într-o zonă de contact – podiş şi munte – se întâlnesc trei esenţe de bază: fag, brad şi molid. Stratul de arbuşti este slab dezvoltat, fiind reprezentat de alun, soc, călin şi mălin. Solurile acide, destul de prezente aici, au condus la adaptarea unor elemente ierboase precum rogozul, măcrişul sau pirul crestat.9
Vegetaţia azonală specifică este cea de luncă reprezentată în special de arin, salcie, plop şi răchită. Fauna de pe teritoriul comunei este destul de săracă, în condiţiile restrângerii excesive a arealului de pădure: mamifere (porcul mistreţ, căprioara, vulpea, jderul, pârâul), rozătoare (iepurele de câmp, şoarecele de câmp, veveriţa, nevăstuica, dihorul, hermelina), amfibieni (specii de broaşte), nevertebrate (păianjeni, miriapode), păsări (vrabia, rândunica, lăstunul, graurul, sticletele, mierla, cucul etc.). Populaţia de peşte din râul Suceava şi din pâraiele existente a scăzut considerabil.10
Cele mai recente date demografice despre Bilca aparţin de recensământul desfăşurat în 201111. Populaţia totală a localităţii este de 3550 locuitori, dintre care 1731 bărbaţi (48,8%) şi 1819 femei (51,2%). Pe etnii, clasificarea este dominată clar de români: 3521 persoane (99%), la care se mai adaugă 23 rromi şi 6 germani. Structura confesională este mai eteroclită şi apropiată de media naţională: 3183 ortodocşi (89,7%), 339 penticostali (9,6%), sub un procent aflându-se martorii lui Iehova şi baptiştii. S-a mai constatat că aproape 20% dintre locuitori muncesc şi trăiesc temporar în străinătate – aproximativ 650 persoane. Faţă de recensământul din 2002, datele obţinute relevă că şi localitatea noastră are un bilanţ natural negativ, numărul locuitorilor scăzând cu aproape 7%.
Resursele naturale din arealul comunei Bilca sunt limitate. O gravă lovitură din acest punct de vedere s-a înregistrat odată cu raptul nordului Bucovinei din 1940. Aproximativ 40% din moşia localităţii a fost cedată, acolo fiind de altfel şi cele mai întinse suprafeţe împădurite care îi aveau drept proprietari pe bilcani12. Deşi solurile au o fertilitate scăzută, ocupaţia principală a locuitorilor rămâne agricultura. Se cultivă cereale (porumb, orz, ovăz, secară), cartof şi plante furajere (trifoi, lucernă, timotei). Necesitatea şi cerinţele unei agriculturi moderne pătrund cu greu în mentalitatea locuitorilor, mare parte dintre proprietăţi rămânând fărămiţate şi lucrate cu mijloace rudimentare.
Numărul societăţilor cu profil industrial este scăzut, majoritatea dintre acestea având sub 10 angajaţi: există 3 unităţi de prelucrare a lemnului, un atelier de tâmplărie şi mobilă, un atelier de pielărie şi 3 firme de construcţii. Numărul societăţilor comerciale este mai ridicat, 27.
Obiectivele turistice reprezentative ale localităţii sunt: Biserica din lemn, situată în cimitirul din centrul localităţii13 ; Casa Muzeu Bilca14 ; Casa Muzeu „Memoria satului”15 . Din păcate, numărul vizitatorilor este mic datorită poate insuficientei popularizări dar şi aşezării localităţii, în afara circuitului turistic al zonei.
1. ro.wikipedia.org/wiki/Comuna_Bilca,_Suceava, 7 iulie 2012
2. Mihai Ielenitz, Dealurile şi podişurile României, Editura Fundaţiei “România de Mâine”, Bucureşti, 1999, p. 37.
3. S-a format în urmă cu 1,5 miliarde de ani, ibidem, p. 37.
4. Este vorba de straturi paleozoice, mezozoice şi neozoice. Cele neozoice sunt cele mai groase,de 400-500 m şi conţin
marne, gresii şi nisipuri, ibidem , p. 39.
5. Ibidem, p. 65.
6. Cele mai puternice s-au înregistrat în 2008, atunci când râul Suceava a atins debitul istoric de 1946 m³ /s, de 155 ori mai mare faţă de debitul mediu 12,5 m³ /s; www.monitorulsv.ro/Local/2008-07-28/Debitul-mediu-al-râului-Suceava-depăşit- de-155-de-ori.
7. Valorile medii de temperatură variază de la (-5) – (-7ºC) în ianuarie , până la 18-20ºC în luna iulie. Numărul mediu anual
al zilelor de îngheţ este de 140; date furnizate de SC Accept Software SRL Rădăuţi, firmă care serveşte ca sediu şi
întreţinere a staţiei meteo din Rădăuţi.
8. În documentele prefecturii judeţului Rădăuţi din 1939, sunt menţionate şi pâraie precum Balta Cucului, Crivăţ,
Glodoasa, Holteana; Direcţia judeţeană a Arhivelor Naţionale, fond Primăria comunei Bilca, dosar nr.4/1939.
9. Ion Simionescu, Din flora şi fauna României, Editura Ion Creangă, Bucureşti, 1981, p.199.
10. Mihai Ielenitz, op.cit., p. 49.
11. Informaţii oferite de secretariatul Primăriei Bilca, în urma centralizării rezultatelor obţinute la recensământ.
12. Este vorba de 1350 ha teren arabil şi 230 ha pădure comunală; Gavril Cuciurean – Unele aspecte legate de administraţia locală a comunei Bilca, articol apărut în Izvorul – 150 ani de şcoală la Bilca, volum coordonat de Mircea Irimescu, Editura Septentrion, Rădăuţi, 2011, pag. 300.
13. Construită în 1742, a fost adusă în 1818 de la Vicovu de Jos şi amplasată în centrul localităţii, devenind astfel „liantul” celor 2 extremităţi ale satului. Este făcută în stil moldovenesc, din lemn de brad, aşezat pe temelie înaltă din piatră. Dimensiunile sunt modeste: 12 m lungime şi 6 m lăţime.
14. Donată de George Muntean, Muzeului Etnografic al Bucovinei în anul 2000. Reprezintă o superbă casă tărănească, tipic
bucovineană, loc de întâlnire pentru fiii satului dar şi pentru oamenii de cultură ai judeţului.
15. Reabilitată şi amenajată în 2011 pentru cinstirea celor 150 ani de la înfiinţarea primei şcoli din Bilca. A aparţinut vestitei dar nefericitei familii a Brăilenilor, care a dat numeroşi oameni de valoare zonei şi ţării. Cuprinde 4 camere, în prima dintre ele fiind amenajat un mic muzeu ce cuprinde fotografii şi documente vechi care amintesc de trecutul Bilcii.
